Cristina Mirabela’s Blog

Acest fragment face parte din lucrarea mea de admitere la master. Daca starneste interes/ trafic intens, voi publica si restul. So, go on and read!

L’Oreal, Nike, Starbucks, Benetton, Lacoste, McDonald’s, Pepsi, Dolce & Gabbana, Apple… Cât de anevoios ar fi întreg procesul construirii unei identităţi sociale, al consolidării unor relaţii sociale fără acest „instrument” omniprezent, marca… Fiecare marca îşi are propriul limbaj, propriul univers, un anume set de simboluri şi valori ataşate; ea împarte indivizii în anumite grupuri, oferindu-le chiar şi o descriere din punct de vedere al statusului, al prestigiului. O formă de capital imaterial, marca ocupă un rol important în mintea consumatorului, anticipând anumite experienţe. Mai mult decât atât, ea poate genera stereotipuri.

După cum observă Angela Goddard (Limbajul publicităţii, 1998/2002, 121), numele de marcă este foarte important pentru creatorii de publicitate, deoarece el acţionează ca o capsulă concentrată de sens. Aceeaşi autoare subliniază dificultatea alegerii unui nume de marcă, întrucât acesta poate avea un echivalent nepotrivit în alte limbi. De exemplu, compania Rolls Royce, înainte de a lansa modelul Silver Mist (Ceaţa de Argint), a realizat că traducerea acestuia în germană ar însemna excrement… La nivelul simţului comun, putem afirma că marca, pe lângă funcţia de identificare a unui firme/companii, mai are şi o funcţie socială, definită de suma interacţiunilor dintre oameni şi cu oamenii. Aceste interacţiuni consolidează imaginea unei mărci, putând îmbrăca forme dintre cele mai variate: conversaţia faţă în faţă a unui client cu un reprezentant comercial, relaţia mediată prin intermediul faxului sau e-mail-ului cu serviciul de relaţii cu clienţii, comunicarea vizuală mediată de publicitate, menită să întărească imaginea purtătoare de sensuri profunde a respectivei mărci. Costin Popescu, in cartea sa – Publicitatea: o estetică a persuasiunii (2005, 171), apreciază că marca „ascunde” o individualitate cu care cumpărătorul poate comunica, pe de o parte, pentru a putea fi înlesnit actul alegerii şi achiziţionării produsului, iar pe de altă parte, pentru a se putea stabili o complementaritate între propriul caracter şi cel al mărcii respective.

Implicaţiile mărcii la nivel psihologic sunt multiple şi nebănuite, cu atât mai mult cu cât publicitatea, prin reprezentările implicite pe care ea le transmite, conferă actului de cumpărare anumite satisfacţii simbolice. Reafirmând semnificaţiile mărcii, publicitatea prezintă un anumit produs drept necesar pentru completarea armoniei, întregului, perfecţiunii pe care individul ar căuta-o. Mesajul acestui tip de reclamă este menit să seducă, să transforme respectivul produs în piesa de puzzle lipsă (B. Cathelat, Publicitate şi societate, 1987/2005, 101). Marca propune astfel anumite remedii, aparând clientului vizat ca „posibilitate de descărcare şi sursă previzibilă de satisfacţie”.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………